Lu - Vi: 9:00AM - 5:00PM
Sâ - Dum: Închis
Contact
contact@ginecologieoncologica.ro
Meniu
Meniu
Lu - Vi: 9:00AM - 5:00PM
Sâ - Dum: Închis
Contact
contact@ginecologieoncologica.ro
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cancerul de col uterin este al treilea cel mai frecvent tip de cancer întâlnit în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 20-40 de ani la nivel global.
În țările slab dezvoltate, incidența cancerului de col uterin este semnificativ mai mare, reprezentând adesea o cauză majoră de mortalitate în rândul populației de sex feminin.
Lipsa programelor de screening, prin intermediul cărora se efectuează o evaluare periodică (testul Babes Papanicolau), are un impact major asupra incidenței și mortalității asociate acestui tip de cancer.
Din punct de vedere anatomic, uterul este format din corp, istm și col. Colul uterin este situat inferior, la nivelul lui inserându-se vaginul. Una dintre funcțiile principale ale colului uterin este de a împiedica bacteriile să pătrundă la nivelul uterului.
Cancerul de col uterin este o afecțiune malignă în care celulele anormale se dezvoltă la nivelul țesutului cervical. De cele mai multe ori, factorul trigger al acestei afecțiuni este reprezentat de infecția persistentă cu virusul HPV (Human Papilloma Virus).
Evoluția de la infecție până la apariția neoplaziei este de obicei una lent progresivă, fiind implicați și o serie de factori care țin de gazdă.
Există mai multe tipuri de cancer cervical, care pot varia în funcție de tipurile de celule implicate în dezvoltarea tumorii. Cele mai comune tipuri de cancer cervical sunt:
Carcinom cu celule scuamoase: Acesta reprezintă aproximativ 70-90% din toate cazurile de cancer cervical. Apare la nivelul celulelor scuamoase, care acoperă suprafața exterioară a colului uterin.
Adenocarcinom: Acest tip de cancer cervical se dezvoltă la nivelul celulelor glandulare ale canalului cervical. Adenocarcinomul reprezintă aproximativ 10-20% din cazurile de cancer cervical.
Carcinomul cu celule mici: Este un tip rar de cancer cervical și este adesea asociat cu fumatul. Acesta afectează celulele mici, care produc hormoni și se găsesc în partea superioară a colului uterin.
Alte tipuri de cancer cervical: Există și alte tipuri mai rare de cancer cervical, cum ar fi carcinosarcomul sau melanomul cervical.
Trebuie subliniat faptul că acestea sunt doar câteva tipuri comune de cancer cervical. Fiecare tip poate prezenta variații și subtipuri în funcție de caracteristicile celulelor implicate.
Studii multiple au identificat infecția persistentă cu virusul papiloma uman (HPV) ca fiind cea mai importantă cauză a cancerului de col uterin.
Infecția cu virusul HPV are o incidență destul de mare, iar majoritatea persoanelor active din punct de vedere sexual contactează virusul. Este important de menționat faptul că în cele mai multe cazuri, virusul nu provoacă afecțiuni grave, infecția fiind autolimitată. Cu toate acestea, o serie de tulpini HPV pot reprezenta cauza apariției condiloamelor genitale și a modificărilor celulare, cu potențial de a evolua către cancer de col uterin. Cercetările au arătat că 99% din cancerele de col uterin sunt asociate unui subtip oncogenic HPV, în special subtipurile HPV 16 și HPV 18. Aceste informații demonstrează legătura strânsă dintre infecția persistentă cu virusul HPV și dezvoltarea cancerului de col uterin.
Modificările moleculare implicate în carcinogeneza neoplaziei cervicale nu sunt pe deplin cunoscute. Interacțiunea dintre imunitatea gazdei, factorii de mediu și variațiile genomice celulare determină anomalii ale ciclului celular, fiind promovată carcinogeneza. Au fost descriși o serie de factori de risc asociați cu o incidență crescută a cancerului de col uterin: parteneri sexuali multipli, debutul vieții sexuale la vârste mici, multiparitatea și fumatul (fie că este activ sau pasiv), obezitatea, utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale.
99,7% din neoplaziile cervicale au ca precursor celulele infectate cu virusul HPV, virus cu transmitere sexuală.
Prin urmare, monitorizarea și screening-ul regulat, precum testul Babeș Papanicolaou și teste de detectare a ADN-HPV, sunt esențiale în detectarea precoce a anomaliilor celulare și a cancerului de col uterin.
Prevenția cancerului de col uterin implică adoptarea unor măsuri comportamentale, vaccinarea profilactică și efectuarea regulată a testelor de screening.
La momentul actual, există 2 vaccinuri aprobate FDA pentru prevenția infecției cu virusul HPV și a cancerului de col uterin: vaccin tetravalent împotriva subtipurilor 6, 11, 16, 18) și vaccin bivalent împotriva subtipurilor 16, 18.
Efectul vaccinării împotriva virusului HPV nu este încă pe deplin cunoscut, dar se preconizează că ar scădea incidența cancerului de col uterin cu aproximativ 70%. Pot beneficia de vaccin femeile care alăptează, dar nu și în timpul sarcinii.
Cancerul de col uterin este clasificat în funcție de extensia locală a tumorii și de prezența sau absența metastazelor la nivelul ganglionilor limfatici sau la nivelul altor organe. Sistemul de stadializare cel mai frecvent folosit a fost elaborat de FIGO în colaborare cu OMS.
Iată o descriere a stadiilor cancerului de col uterin:
Stadiul 0 (carcinom in situ): în acest stadiu, celulele canceroase sunt prezente numai în epiteliul de suprafață al colului uterin și nu au invadat țesutul sănătos. Aceasta este o formă precoce de cancer de col uterin și este adesea tratată cu succes.
Stadiul I: Carcinom strict localizat la nivelul cervixului. Stadiul IA reprezintă o invazie microscopică a țesutului cervical, în timp ce stadiul IB poate implica o invazie macroscopică.
Stadiul II: Tumora s-a extins în țesuturile adiacente colului uterin, fără a infiltra peretele pelvian sau treimea inferioară a vaginului. Stadiul IIA indică o extindere limitată la vagin, iar stadiul IIB implică extinderea la nivelul parametrelor.
Stadiul III: Tumora s-a extins dincolo de zona pelviană și poate afecta uretere, peretele pelvian posterior sau se poate extinde la nivelul treimii inferioare a vaginului. Stadiul IIIA implică o invazie a peretelui pelvian, iar stadiul IIIB indică obstrucția ureterului sau extinderea către regiunea inferioară a vaginului.
Stadiul IV: Cancerul s-a răspândit la nivelul vezicii urinare, rectului sau în alte părți ale corpului, cum ar fi ganglionii limfatici la distanță, ficatul sau plămânii. Stadiul IVA se referă la extinderea la nivelul organelor adiacente, cum ar fi vezica urinară sau rectul, iar stadiul IVB indică prezența metastazelor la distanță.
Este important de menționat că stadiile pot fi subdivizate în funcție de criterii specifice, cum ar fi mărimea tumorii, invazia ganglionilor limfatici sau extinderea la organele adiacente. Această clasificare, de obicei, se bazează pe sistemul TNM (Tumor, Node, Metastasis), care integrează informații despre dimensiunea tumorii primare (T), prezența sau absența invaziei ganglionilor limfatici (N) și prezența sau absența metastazelor la distanță (M).
Simptomatologia este nespecifică și poate varia în funcție de gradul de extensie și localizarea tumorii.
În fazele incipiente ale bolii, multe paciente pot fi asimptomatice, ceea ce poate întârzia diagnosticul acestei patologii. Pe măsură ce boala progresează, anumite semne și simptome se pot instala.
Unul dintre simptomele frecvente este reprezentat de sângerarea vaginală în timpul sau în urma actului sexual (hemoragie postcoitală) sau în timpul efectuării toaletei. De asemenea, pot apărea sângerări vaginale intermenstruale (menoragii) sau sângerări semnificative din punct de vedere cantitativ în timpul menstruației (menoragie). Alte simptome care pot fi observate sunt reprezentate de: secreții vaginale sero-sanghinolente, durere pélvină persistentă, disconfort în timpul actului sexual (dispareunie), hematurie/disurie, dureri lombare.
În stadiile avansate ale bolii, paciențele pot prezenta scădere în greutate, oboseală excesivă și simptome determinate de metastazele la distanță, precum dureri osoase sau simptomatologie neurologică.
Este important de menționat faptul că simptomele anterior descrise pot fi asociate și altor afecțiuni, astfel că stabilirea diagnosticului de certitudine poate necesita investigații suplimentare, precum teste de screening (Papanicolau), examen biopsic sau investigații imagistice.
Identificarea precoce a simptomelor și consultul de specialitate au un rol important în gestionarea și tratamentul eficient al cancerului de col uterin.
Diagnosticul cancerului de col uterin implică utilizarea mai multor metode și tehnici pentru a evalua prezența și extinderea tumorii. Iată câteva aspecte relevante din procesul de diagnostic:
Examenul clinic general: poate identifica o serie de semne secundare metastazelor: adenopatii supraclaviculare/inguinale, edeme la nivelul membrelor inferioare, matitate la auscultația pulmonară.
Examenul clinic local: în stadii incipiente ale bolii, aspectul colului uterin poate fi normal. În stadii avansate, în funcție de dezvoltarea endo sau exofitică, putem decela: masă polipoidă, formațiune polipoidă sau col în formă de „butoi”.
Examinarea citologică și histologică: Testul Papanicolau (testul citologic) este utilizat în screeningul de rutină în vederea depistării prezenței celulelor precanceroase sau canceroase la nivelul colului uterin. În condițiile unor rezultate nesatisfăcătoare/neconcludente sau a existenței unei suspiciuni de cancer, se poate efectua o biopsie a colului uterin, ce presupune recoltarea unui fragment de țesut pentru examinare histologică detaliată.
Colposcopia: Această metodă implică examinarea microscopică a colului uterin cu ajutorul unui colposcop. Prin intermediul colposcopiei, se pot identifica leziunile sau zonele anormale, care pot fi ulterior biopsiate.
Imagistica medicală: Tehnici precum tomografia computerizată (CT), rezonanța magnetică (RMN) și ecografia pot fi utilizate pentru evaluarea extinderii locale a cancerului de col uterin și pentru detectarea metastazelor la distanță. Investigatiile imagistice pot fi folosite în vederea unei scheme terapeutice individualizate. În plus, ele pot identifica metastazele ganglionare, care deși nu sunt incluse în sistemul FIGO, pot influența prognosticul.
Secundar confirmării diagnosticului de cancer de col uterin, se efectuează o evaluare a stadiului bolii, care implică evaluarea extinderii tumorii la nivel local și a prezenței metastazelor. Acest proces poate implica utilizarea unor tehnici suplimentare, cum ar fi radiografia toracică, examenul CT abdomino-pelvin sau scintigrafia osoasă.
Odată ce diagnosticul este stabilit, se recomandă consultul în cadrul unei echipe interdisciplinare, care poate include ginecologi oncologi, radioterapeuți, chirurgi oncologi și anatomopatologi, pentru a stabili atitudinea terapeutică, în funcție de stadiul și particularitățile fiecărui caz.
În ansamblu, diagnosticul cancerului de col uterin implică o abordare multidisciplinară și utilizarea mai multor tehnici și metode pentru a stabili un diagnostic corect și complet, a evalua gradul de extensie al bolii și a stabili un plan de tratament adecvat.
Optiunile terapeutice pot fi adaptate în funcție de stadiul bolii, caracteristicile tumorale și preferințele pacientului.
Chirurgia: în stadiile incipiente, tratamentul chirurgical poate reprezenta o opțiune. Aceasta poate include proceduri precum conizația (excizia unui fragment de col), trahelectomia radicală (îndepărtarea colului uterin, a porțiunii superioare a vaginului și a țesuturilor adiacente), histerectomia radicală (îndepărtarea uterului, a porțiunii superioare a vaginului și a țesuturilor adiacente) și limfadenectomia pelvină radicală (îndepărtarea ganglionilor limfatici pelvini).
Radioterapia: această formă de tratament implică utilizarea radiațiilor ionizante pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia poate fi administrată fie extern (radioterapie externă), fie intern (brahiterapie), în funcție de stadiul și dimensiunea tumorii.
Chimioterapia: terapie ce implică administrarea sistemică a unor medicamente anticanceroase, distrugând celulele canceroase. Aceasta poate fi utilizată în combinație cu alte forme de tratament, cum ar fi chirurgia sau radioterapia.
Imunoterapia: această opțiune terapeutică implică utilizarea medicamentelor care stimulează sistemul imunitar al organismului pentru a lupta împotriva celulelor canceroase. Imunoterapia poate fi utilizată în anumite situații pentru tratarea cancerului de col uterin local avansat sau recurent.
Terapia țintită: aceasta se bazează pe utilizarea medicamentelor care acționează asupra unor ținte moleculare specifice prezente în celulele canceroase. Terapia țintită poate fi o opțiune pentru pacienții cu anumite tipuri de cancer de col uterin, cum ar fi cele care prezintă mutații ale genei HER2/neu.
Tratamentul chirurgical al cancerului de col uterin poate include mai multe proceduri, în funcție de stadiul bolii și de necesitățile pacientului.
• Conizația: aceasta este o intervenție prin care se îndepărtează o porțiune de col. Această procedură poate fi utilizată în stadiile incipiente ale bolii, având mai degrabă rol diagnostic decât curativ.
• Trahelectomia radicală: este o opțiune chirurgicală aplicabilă unor cazuri atent selectate: paciente ce doresc să-și păstreze potențialul fertil, în vederea obținerii unei sarcini pe viitor. Intervenția chirurgicală poate fi efectuată pe cale abdominală sau vaginală și presupune rezecția părții superioare a vaginului, a colului, cu păstrarea a minim 5 mm din endocervix și a țesuturilor adiacente. Dacă marginea de rezecție este negativă, se realizează un cerclaj cu suturi permanente. Postoperator poate apărea stenoză cervicală, situație în care concepția pe cale naturală devine imposibilă. Pacienta va trebui să apeleze la tehnici de reproducere asistată în vederea obținerii unei viitoare sarcini. Aceste paciente sunt predispuse la avorturi spontane în trimestrul al doilea și nașteri premature.
• Histerectomie radicală: aceasta este o intervenție chirurgicală care presupune îndepărtarea uterului, anexelor, a unei porțiuni din vagin și a țesuturilor adiacente (parametrii). În același timp chirurgical se poate practica și excizia ganglionilor limfatici pelvini și paraaortici. Acest tip de histerectomie este recomandat în stadii mai avansate ale cancerului de col uterin.
• Limfadenectomie pelvină și para-aortică: îndepărtarea ganglionilor limfatici situați la nivel pelvin și din zona para-aortică pentru a evalua gradul de extensie al bolii și a preveni o potențială diseminare la nivel limfatic.
• Exenterație pelvină: intervenție chirurgicală radicală ce implică îndepărtarea uterului, anexelor, vaginului, vezicii urinare și a rectului, în cazurile în care tumora invadează și organele din vecinătate, fără metastaze la distanță.
Radioterapia joacă un rol important în terapia cancerului de col uterin în fază avansată și poate fi folosită înainte sau după intervenția chirurgicală. Asocierea radioterapiei cu tratamentul chirurgical permite medicului curant să evite o intervenție chirurgicală extensivă. Aceasta poate fi administrată sub două forme: radioterapie externă și brahiterapie (iradiere intracavitară).
Radioterapia externă: această formă de radioterapie implică utilizarea unui aparat extern pentru a administra radiații la nivelul zonei afectate. În cazul cancerului de col uterin, radioterapia externă este folosită frecvent. Cel mai frecvent se administrează 25 de fracții pe parcursul a 5 săptămâni.
Brahiterapia: aceasta este o formă de radioterapie internă în care surse radioactive sunt plasate direct în apropierea sau în interiorul colului uterin. Acest tip de radioterapie permite administrarea unei doze concentrate de radiații la nivelul zonei afectate, minimizând expunerea unor țesuturi sănătoase. Pe parcursul ședințelor de brahiterapie, vezica urinară și intestinul sunt protejate prin tehnica denumită „vaginal packing”.
Efectele secundare post-radioterapie sunt destul de frecvente și pot afecta calitatea vieții pacientelor. La pacientele care sunt diagnosticate cu tumori nerezecabile, radioterapia preoperatorie le poate transforma în candidate pentru intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală este indicată la 4-6 săptămâni după încheierea ședințelor de radioterapie, timp în care reacțiile acute la iradiere se vor diminua. Radioterapia poate avea o serie de efecte adverse precum: greață, vărsături, esofagită, traheită, eritem local, pneumonie, toxicitate hematologică.
Chimioterapia implică utilizarea medicamentelor antineoplazice pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a opri diviziunea lor. Chimioterapia poate fi utilizată pentru a reduce dimensiunea tumorii înainte de intervenția chirurgicală (chimioterapie neoadjuvantă), pentru a distruge posibilele celule canceroase rămase după intervenția chirurgicală (chimioterapie adjuvantă) sau pentru a trata cancerul de col uterin avansat, ca tratament paliativ. Medicamentele antineoplazice utilizate în cancerul de col uterin pot include derivați de platină (cisplatinul sau carboplatinul) și alți agenți citotoxici (paclitaxelul). Schema terapeutică este ajustată în funcție de particularitățile fiecărui caz, de către medicul oncolog.
Efectele secundare pe termen scurt ar putea fi reprezentate de grețuri, vărsături și alopecie.
Malignitățile secundare fac parte din complicațiile pe termen lung, ce pot fi atribuite atât chimioterapiei, cât și radioterapiei.
Terapia țintită reprezintă un alt tip de tratament utilizat în cancerul de col uterin. Aceasta implică utilizarea unor medicamente care acționează la nivel molecular în celulele canceroase, cu scopul de a opri diviziunea celulara sau de a le distruge selectiv. În cancerul de col uterin, terapia țintită poate viza în special proteina numită factorul de creștere epidermală (EGFR) sau receptorul pentru factorul de creștere epidermală umană de tip 2 (HER2). Medicamentele țintite, cum ar fi trastuzumabul sau cetuximabul, pot fi administrate în combinație cu alte tratamente, precum chimioterapia sau radioterapia.
De asemenea, o altă opțiune terapeutică în cancerul de col uterin este imunoterapia, care stimulează sistemul imunitar al organismului pentru a recunoaște și a distruge celulele canceroase. Aceasta poate implica utilizarea inhibitorilor de punct de control imunitar, cum ar fi pembrolizumabul sau nivolumabul. Tratamentul cu terapie țintită sau imunoterapie poate fi recomandat în anumite cazuri, în funcție de caracteristicile moleculare ale tumorii și de stadializarea acesteia. Însă, este important să discutați cu medicul oncolog pentru a afla dacă aceste opțiuni terapeutice sunt potrivite pentru dumneavoastră și care ar fi beneficiile și riscurile asociate lor.
Histerectomia totală este o intervenție chirurgicală frecvent utilizată în tratamentul cancerului de col uterin. Aceasta implică îndepărtarea completă a uterului, a anexelor si a tesuturilor adiacente. Histerectomia totală poate fi recomandată în diferite etape ale tratamentului cancerului de col uterin, în funcție de stadiul și caracteristicile specifice ale tumorii. Aceasta poate fi utilizată ca tratament primar, în special în cazurile de cancer de col uterin la femeile aflate în postmenopauză sau la cele care nu doresc să mai aibă copii. De asemenea, histerectomia totală poate fi realizată în combinație cu alte tratamente, precum radioterapia sau chimioterapia. În aceste situații, histerectomia este utilizată pentru a îndepărta tumorile existente și pentru a consolida efectele tratamentelor complementare. In tratamentul chirurgical al cancerului de col uterin, putem opta pentru:
Exenterația pelvină presupune îndepărtarea vezicii urinare, a rectului, a uterului și a țesuturilor adiacente. Este indicată în cancerul de col persistent central sau recidivant după radioterapie. În unele cazuri, radioterapia intraoperatorie poate fi utilizată ca tratament adjuvant. Exenterațiile pelvine paliative își găsesc utilitatea când simptomatologia este severă. O pacientă poate fi candidată pentru exenterație pelvină în absența triadei formate din edeme ale extremităților, hidronefroză și dureri lombare. Acestea indică extensia tumorii până la pereții pelvini și reprezintă o contraindicație absolută pentru intervenția chirurgicală.
Procedura debutează cu o laparotomie exploratorie. Exenterația va fi efectuată dacă rezultatul examenului histopatologic extemporaneu din fragmentele prelevate este negativ.
Nu, o rană de col uterin (eroziune cervicală, ectropion cervical, leziune intraepitelială scuamoasă), nu trebuie asociată întotdeauna cu cancerul de col uterin.
Diagnosticul de cancer de col uterin este stabilit prin biopsie și examen histopatologic al țesutului cervical.
În multe cazuri, cancerul de col uterin poate fi tratat cu succes și există șanse semnificative de vindecare, mai ales atunci când este diagnosticat în stadii incipiente.
Centrul de oncologie ginecologică București este afiliat entității Bucharest Endometriosis Center și este înființat și coordonat de domnul doctor Gabriel Mitroi.
© 2023 Oncologie Ginecologică București. Realizat de Wiremedia – Agenție marketing digital