Lu - Vi: 9:00AM - 5:00PM
Sâ - Dum: Închis
Contact
contact@ginecologieoncologica.ro
Meniu
Meniu
Lu - Vi: 9:00AM - 5:00PM
Sâ - Dum: Închis
Contact
contact@ginecologieoncologica.ro
Cancerul ovarian reprezintă a treia cauză de neoplazie ginecologică in 20201 și a 8-a cauză de neoplazie la femei.
Una din 78 de femei poate fi diagnosticată cu cancer ovarian în timpul vieții. Cel mai frecvent este diagnosticat la femei cu vârsta cuprinsă între 55-64 de ani, având o rată de supraviețuire la 5 ani de 49.7%. Doar 17% din cazuri sunt diagnosticate precoce2. Diagnosticul în stadii incipiente îmbunătățește rata de supraviețuire la 5 ani, de aceea este important să înțelegem etiologia și factorii de risc pentru a putea preveni această boală.
Cancerul ovarian este de trei tipuri
Reprezintă cel mai frecvent cancer ovarian, reprezentând 90% din tumorile ovariene primare.
Tumorile borderline sunt formate din celule care nu sunt considerate nici maligne nici benigne, dar care prezintă pontețial malign. Sunt cunoscute ca tumori cu malignitate intermediară, tumori cu potențial malign scăzut sau tumori proliferative atipice. Tumorile borderline sunt de obicei carcinoame seroase, mult mai rar carcinoame mucinoase sau endometriale.
Exită șase tipuri histologice de cancer ovarian epitelial.
1. Carcinoamele seroase reprezintă 80-85% din carcinoamele ovariene. Aproximativ 95% din pacientele cu cancere in stadiul FIGO III-IV sunt carcinoame seroase. Există doua subtipuri:
High-grade serous carcinoma (HGSC) – cu un grad mai mare de proliferare tumorală și răspândire la distanță. Este cel mai frecvent tip de cancer seros ovarian.
Low-grade serous carcinoma (LGSC) – mult mai puțin întâlnit. Rata de proliferare tumorală este mult mai mică și are un răspuns mai prost la tratament.
2. Carcinoamele endometrioide reprezintă 10% din totalul cancerelor ovariene. Majoritatea carcinoamelor de acest fel sunt asociate cu endometrioza sau sunt sincrone cu carcinomul endometrial endometrioid uterin, reprezentând diseminare la nivelul ovarelor.
3. Carcinoamele cu celule clare reprezintă aproximativ 5% din totalul carcinoamelor ovariene. Au caractere specifice clinice, histopatologice si moleculare, ce le diferențiază clar de celelalte tipuri de carcinoame epiteliale. Sunt mai agresive si prezintă un prognostic rezervat.
4. Carcinoamele mucinoase sunt împărțite în două tipuri: tumori mucinoase de tip intestinal, cele mai frecvente, reprezintă de multe ori forma de metastazare a carcinoamelor mucinoase cu localizare la nivelul tubului digestiv și tumorile mucinoase de tip endocervical (seromucinoase sau mulleriene) sunt de obicei tumori borderline.
5. Carcinoamele scuamoase reprezintă 1% din totalul tumorilor ovariene, iar majoritatea au ca punct de plecare teratomul chistic matur malignizat sau pot fi asociate cu endometrioza, tumori Brenner sau sa reprezinte metastaze ale carcinoamelor scuamoase cu punct de plecare diferit.
6. Carcinoamele cu celule tranzitionale sunt rare și majoritatea sunt tumori de grad înalt, având caracteristici asemănătoare carcinoamelor seroase sau carcinoamelor uroteliale. Au un răspuns modest la tratamentul chimioterapic.
Au ca punct de plecare țesutul care formează structura de susținere a ovarelor – stroma ovariană sau din cordoanele sexuale ( care în timpul dezvoltării organelor reproducătoare sau naștere unor tipuri de celule secifice – celulele Leydig, celulele Sertoli, celule granuloase și celule tecale).
Tumorile stromale de cordoane sexuale reprezintă 5% din toate tumorile ovariene. Se întâlnesc cel mai frecvent la femeile adulte și în general secretă hormoni ce pot determinare virilizare sau hiperplazie endometrială.
Cel mai frecvent tip de tumoră de cordoane sexuale este tumora cu celule granuloase. Tumora ovariană cu celule granuloase (TCG) la adulţi este deseori un neoplasm celular stromal, activ hormonal, care se distinge prin capacitatea sa de a secreta steroizi sexuali, cum ar fi estrogenul. TCG sunt caracterizate printr-o istorie naturală lungă şi tendinţa de a se repeta după ani de la diagnosticul iniţial. Se manifestă cu simptome şi semne datorate secreţiei de estradiol, inclusiv hemoragii vaginale şi pubertate precoce. TCG este o tumoră vasculară care se poate rupe ocazional şi duce la dureri abdominale, hemoperitoneu şi hipotensiune arterială, mimând o sarcină extrauterină la pacientele mai tinere. Intervenţia chirurgicală este pilonul de bază al managementului iniţial pentru diagnosticul histologic, stadializare corespunzătoare şi rezecţia chirurgicală. Cel mai important factor de prognostic asociat cu un risc crescut de recidivă este stadiul bolii. Utilizarea chimioterapiei adjuvante sau a radioterapiei a fost uneori asociată cu supravieţuirea prelungită fără semne de boală a pacientelor cu caracteristici de risc ridicat. Ca urmare a tendinţei lor de a se repeta după ani de la diagnosticul iniţial, supravegherea prelungită este esenţială.
Tumorile cu celule Sertoli, celule Leydig și celule Sertoli-Leydig, reprezintă un subtip de tumori stromale de cordoane sexuale care pot secreta hormoni sexuali masculini. Se întâlnește frecvent la femeile tinere și sunt asociate cu hormoni androgeni în exces (hirsutism, alopecie, amenoree/oligomenoree). Carcinosarcoamele pot lua naștere fie din epiteliul ovarian, fie din stoma ovariana.
Tumorile neuroendocrine și cu celule mici, sunt tumori rare, foarte agresive, ce reprzintă 1-2% din totalul tumorilor maligne ovariene
Au ca punct de plecare ovulele aflate în interiorul ovarului. Acestea reprezintă 5% din totalul tumorilor ovariene și mai mult de 75% din tumorile ovariene maligne diagnosticate în preadolescență.
Chistul dermoid cunoscut și ca teratom chistic matur, reprezintă un subtip al tumorilor cu celule germiminale și este de obicei benign. Acesta poate conține mai multe tipuri de țesuturi: dinți, păr, oase, cartilaj, țesut tiroidian, pulmonar, hepatic sau structuri chistice asemănătoare unui fetus.
Disgerminomul reprezintă cel mai frecvent tip de tumoră a celulelor germinale. Sunt întâlnite de obicei la femeile tinere și doar o treime sunt agresive. Acestea răspund bine la tratamentul chimioterapic.
Teratomul ovarian imatur se întâlnește cu o frecvenţă de 3% din numătul total al bolnavilor cu teratoame și sunt alcătuite din ţesuturi embrionale nervoase, cartilaginoase sau de tip mezodermal. Acestea pot disemina în alte țesuturi și organe.
Tumora sinusului endodermal sau coriocarcinomul.
Au ca punct de plecare sacul Yolk. Aceste tumori foarte rar afectează de obicei fetele și femeile tinere. Acestea tind să crească și să se răspândească rapid, dar de obicei sunt foarte sensibile la chimioterapie.
Vârsta
O dată cu înaintarea în vârstă, riscul de apariție al cancerului de ovar crește, cel mai frecvent fiind diagnosticat postmenopauză.
Istoric familial de cancer ovarian
Prezența rudelor de gradul I cu boală confirmată, poate reprezenta un factor de risc – Hereditary breast and ovarian cancer syndrome (HBOC)
Mutațiile genelor BRCA1/BRCA2
Prezența acestor mutații crește riscul de apariție al cancerului ovarian estimat între 30 și 70% (cât și al cancerului de sân, melanom, cancer pancreatic, prostatic) și se regăsește în 5-15% din cazuri3. O mare parte dintre femeile cu mutatie BRCA1/BRCA2 pozitivă, moștenesc de la unul din părinți și pot transmite generațiilor viitoare, motiv pentru care se recomandă monitorizare si consiliere genetică familială.
Testarea BRCA1/BRCA2 este obligatorie în toate cazurile de cancer ovarian4.
Alte mutații genetice
BRIP1, RAD51C, RAD51D, sindromul Peutz-Jaghers și mutațiile asociate sindromului Lynch , cunoscut ca și cancer colorectal non-polipozic ereditar, crește riscul de apariție al cancerului de ovar și endometrial.
Obezitatea
Obezitatea poate crește riscul de apariție al cancerului de ovar cu până la 30%, comparativ cu persoanele normoponderale5,6.
Terapia de substituție hormonală postmenopauză
Deși poate aduce beneficii prin diminuarea simptomelor menopauzei și reducerea riscului de osteoporoză, diabet și hipertensiune arterială, poate crește riscul de apariție al cancerului ovarian7.
Endometrioza
Endometrioza afectează 15% dintre femei la nivel global, iar 2-10% dintre femeile de vârstă fertilă au endometrioza ovariană. Într-un procent mic, pacientele cu endometrioză reprezintă o categorie de risc pentru cancerul ovarian.
Prima menstruație (menarhă) și menopauza
Apariția menstruației mai devreme de vârsta de 12 ani, cât și instalarea întârziată a menopauzei, reprezintă factori de risc prin prezența a mai multor cicluri ovulatorii.
Nuliparitatea și infertilitatea
Femeile care nasc după vârsta de 35 de ani sau care nu au reușit sa ducă nicio sarcină la termen.
Fertilizarea in vitro (FIV)
Poate reprezenta un factor de risc pentru cancerul ovarian, datele de specialitate nefiind încă suficiente.
Unii factori de risc nu pot fi eliminați, cum ar fi înaintarea în vârstă sau istoricul familial, dar putem reduce riscul de apariție printr-un stil de viață sănătos, menținerea în limite normale a greutății corporale, sarcina și alăptarea, control periodic ginecologic și folosirea contraceptivelor orale.
Contraceptivele orale
Au efector protector prin oprirea ovulației.
Folosirea contraceptivelor orale pentru o perioada de cel puțin 5 ani, reduce riscul de apariție al cancerului ovarian cu 50%, atât pentru femeile de vârstă fertilă cât și pe cele purtătoare de mutație BRCA8. Totuși folosirea acestora nu este lipsită de riscuri, de aceea trebuie să consultați medicul înainte de a le lua.
Intervenții chirurgicale
Ligatura tubară și salpingectomia
Pentru femeile aflate la risc, ”legarea trompelor” sau îndepărtarea chirurgicală a acestora, reduce riscul de apariție al cancerului ovarian cu pană la 65%9.
Histerectomia
Femeilor de vârstă fertilă care necesită histerectomie, dar care vor să își păstreze ovarele pentru activitatea hormală, trebuie asociată cu salpingectomie bilaterala. Pentru femeile aflate la menopauză ce au indicație pentru histerectomie, este bine să se facă împreună cu anexectomie bilaterală – îndepartarea ambelor trompe și ovare.
Pentru pacientele cu mutație BRCA, ovarele pot fi îndepărtate chirurgical pentru prevenția apariției cancerului ovarian – intervenție chirurgicală profilactică. În acest mod scade riscul de apariție al cancerului ovarian cu până la 95% și al cancerului de sân cu până la 50%. De multe ori, în urma intervențiilor chirurgicale profilactice, sunt descoperite cancere cu punct de plecare ovarian sau tubar în stadii incipiente.
Stadializarea cancerului ovarian este făcută pe baza investigațiilor imagistice, testelor diagnostice șo biopsiei, prin intermediul careia, medicul poate aprecia corect gradul de extensie al bolii, prognosticul și tratamentul.
Există două sisteme de stadializare stabilite de American Joint Committee on Cancer (AJCC) și International Federation of Gynecology and Obstetrics (FIGO).
STADIUL I : Tumoră limitată la unul sau ambele ovare | Boală incipientă | |
I A | Tumora este limitată în interiorul unuia dintre ovare, capsula este intactă. Nu există ascită care să conțină celule maligne | |
I B | Tumoră limitată în interiorul ambelor ovare, capsula este intactă. Nu există ascită care să conțină celule maligne | |
I C | Tumoră limitată la unul/ambele ovare (stadiul IA sau IB) la care se asociază unul sau mai multe din elementele de mai jos: – tumora depășește capsula unuia/ambelor ovare – ruperea capsulei în timpul intervenției chirurgicale – ascită ce conține celule maligne – lichidul obținut prin lavajul peritoneal conține celule maligne | |
STADIUL II: Tumora implică unul/ambele ovare si s-a extins la organele pelvine | Boală avansată | |
II A | Tumora implică unul sau ambele ovare și s-a extins la uter și/sau la trompele uterine | |
IIB | Tumora implică unul sau ambele ovare și s-a extins la țesuturile din zona pelvină, altele decât uterul sau trompele uterine | |
IIC | Tumora implică unul sau ambele ovare și s-a extins la uter sau la trompele uterine (stadiul IIA) sau la alte organe pelvine (stadiul IIB), la care se asociază unul sau mai multe din elementele de mai jos: – tumora depășește capsula unuia/ambelor ovare – ruperea capsulei în timpul intervenției chirurgicale – ascită ce conține celule maligne – lichidul obținut prin lavajul peritoneal conține celule maligne
|
Boală avansată |
STADIUL III: Tumora implică unul sau ambele ovare, extinsă în afara pelvisului, la unul sau mai multe din organele următoare: – peritoneul din afara pelvisului – ganglionii limfatici din regiunea pelvisului – pe suprafața ficatului – intestinul subțire sau epiploonul | ||
III A | Tumora implică unul/ambele ovare. Examinarea histopatologică arată creștere tumorală microscopică la nivelul intestinului subțire sau peritoneul din afara pelvisului, inclusiv epiploonul. Fără ganglioni limfatici tumorali | |
III B | Tumora implică unul/ambele ovare. Examinarea histopatologică la nivelul peritoneului arată metastaze mai mici de 2 cm în diametru. Fără ganglioni limfatici tumorali | |
III C | Tumora implică unul/ambele ovare. Metastaze tumorale peritoneale mai mari de 2cm în diametru. Ganglioni limfatici pelvini tumorali | |
Stadiul IV Tumora implică unul sau ambele ovare și a provocat: – metastaze hepatice – metastaze la organele aflate la distanță – pleurezie (lichid în jurul plămânilor) care conține celule maligne | ||
Principalele simptome ale cancerului ovarian sunt asociate cu prezența unei mase tumorale în zona abdomino-pelvină.
În cazul în care boala este avansată, simptomele se pot agrava și pot asocia:
Aceste simptome nu sunt specifice cancerului ovarian, dar pot ridica suspiciunea unui cancer ovarian. De aceea dacă experimentați unul sau mai multe simptome, este indicat să mergeți la medic.
Examenul clinic: Examenul ginecologic se realizează prin examinare bimanuală (palparea simultană a ovarelor si uterului prin abdomen și vagin) pentru a putea evalua prezența unei mase tumorale suspecte, mărimea acesteia sau extensia către organele învecinate.
Examinarea fizică generală poate să arate prezența ascitei prin creșterea în volum a abdomenului, ocluzie intestinală, lichidului pleural, cât și prezența metastazelor ganglionare sau hepatice (prin creșterea în dimensiuni a ficatului).
Investigațiile radiologice
Ecografia transvaginală: Reprezintă modalitatea primară de detecție a cancerului ovarian. Este bine tolerată de pacientă și se realizează prin introducerea unei sondei speciale în vagin. Poate detecta tumori la nivelul ovarelor sau trompelor uterine. De asemenea poate face diferența între o leziune benignă (chist ovarian) și una malignă, care să necesite investigații suplimentare.
Suspiciunea de malignitate se ridică pe baza unor caracteristici ale masei tumorale:
Imagistică prin Rezonanța Magnetică (RMN)
În cazul în care ecografia nu poate determina caracterul malign sau benign al tumorii, RMN -ul poate furniza informații suplimentare, având o specificitate mult mai mare în detecția tumorilor maligne. Este utila pentru a evalua stadiul bolii și pentru stabilirea planului terapeutic
Tomografia Computerizata (CT)
Este extrem de utilă în a determina gradul de extensie al bolii, în special dacă tumora se extinde și la organele învecinate sau dacă există metastaze la nivelul ganglionilor limfatici, ficatului, pleurei și plămânilor. Este limitată în a evidenția tumorile de mici dimensiuni. Reprezintă modalitatea principală de stadializare și stabilire a planului terapeutic.
Tomografia Computerizată cu emisie de pozitroni (PET-CT)
Reprezintă o tehnică imagistică ce vizualizează activitatea metabolica de la nivelul tumorii. Acesta nu este recomandat in detecția tumorilor primare, ci este utilă in detecția determinărilor secundare sau în boală recurenta (recidivă).
Markerii tumorali
Unele tipuri de cancere ovariene pot produce factori ce pot fi măsurați cu ajutorul testelor de sânge.
CA125 este cel mai utilizat marker tumoral în depistarea cancerelor ovariene epitelial. Se dozează, de obicei, atunci când descoperim o masă tumorală anexială suspectă. El este util și în monitorizarea răspunsului la tratament și/sau a recidivei tumorale. Asocierea rezultatelor obținute prin ecografia transvaginală cu nivelul proteinei CA 125 este mult mai precisă în diagnosticarea cancerului ovarian primar decât simpla ecografie trasnvaginală.
Un nivel ridicat al CA125 nu poate susține diagnosticul de cancer ovarian, fără alte investigații asociate, deoarece poate fi întâlnit și în diferite afecțiuni benigne (menstruație, chisturi benigne, boală inflamatorie pelvină, adenomioză, endometrioză, fibroame uterine, insuficiență cardiacă congestivă, ciroză hepatică).
Proteina epididimală umană 4 (HE4)
Se găsește în mod obișnuit în cantități scăzute în organismul uman și este secretată la nivelul aparatului genital feminin, sistem respirator și pancreas. Aceasta apare crescută în cazul celulelor tumorale de proveniență ovariană, mamară, pulmonară, etc.
Scorul ROMA
Scorul ROMA (Risk of Ovarian Malignancy Algorithm) reprezintă o metoda de estimare a riscului de aparitie al cancerului ovarian care se bazeaza pe determinarea simultana a valorilor HE4 si CA125 in corelatie cu statusul de pre sau postmenopauza al pacientelor.
Care sunt valorile scorului ROMA?
Valorile de referinta pentru scorul ROMA variaza in functie de statusul pre sau post menopauza al pacientelor si se interpreteaza dupa cum urmeaza:
| Premenopauza | Postmenopauza |
| Scor ROMA ≥ 11.4% risc crescut de cancer ovarian epitelial | Scor ROMA ≥ 29.9% risc crescut de cancer ovarian epitelial |
| Scor ROMA < 11.4% risc scazut de cancer ovarian epitelial | Scor ROMA < 29.9% risc scazut de cancer ovarian epitelial |
Determinarea simultana in cadrul algoritmului ROMA a HE4 si a CA125 si corelarea markerilor cu statusul pre sau postmenopauza al pacientelor s a dovedit a fi eficient in proportie de 84.3% pentru stabilirea cancerului ovarian epitelial în stadiile I-IV si in 75.6% din tumorile pelvine benigne cu risc scazut de malignitate.
Important de retinut este faptul ca algoritmul de calcul ROMA nu se utilizeaza in cazul urmatoarelor categorii de paciente:
hCG – gonadotropina corionică umană, AFP – alfa-fetoproteina și LDH – lactat dehidrogenaza pot fi înâlnite la pacientele care au tumori de proveniență în celulele germinale.
Estradiolul este util în urmărirea tumorilor cu celule granuloase, iar testosteronul în urmărirea tumorilor cu celule Sertoli-Leydig.
Inhibina este un hormon secretat de tumorile cu celule granuloase și poate fi dozat ca marker în cadrul acestora.
Enolaza neuron-specifică NSE este o proteină ce prezintă valori ridicate în tumorile neuroendocrine ovariene.
Hormoni androgeni, cortizolul pot fi secretați de anumite tumori ovariene, acestea fiind de asemenea utile mai ales în cadrul urmăririi bolii post-tratament.
Este important de reținut că, deși markerii tumorali pot fi utili, diagnosticul cancerului ovarian se bazează în principal pe aspectul imagistic și rezultatul histopatologic.
Examenul histopatologic
Reprezintă analizarea la microscop a unui fragment de țesut prelevat din tumora ovariana primară sau de la nivelul determinărilor secundare în cazul unei boli avansate. Reprezintă singura investigație care stabilește diagnosticul de certitudine. Acesta ne poate arăta tipul histologic de cancer ovarian, caracteristicile tumorii, gradul de diferențiere celulară, gradul de extensie tumorală, rata de multiplicare celulară. Stabilește împreună cu investigațiile imagistice planul terapeutic.
Gradul de diferențiere al unei tumori maligne reprezintă caracteristicile celulelor tumorale și/sau arhitectura tumorii. Oferă informații despre viteza de creștere a tumorii și gradul de invazivitate. Se acordă un numar de la 1 la 3: 1- bine diferențiat, 2 – moderat diferențiat, 3 – slab diferențiat. Cu cât gradul este mai mic, cu atât prognosticul este mai bun.
Planul de tratament implică o echipă multidisciplinară alcătuită din mai mulți specialiști – Comisia Oncologică sau Tumor Board. La aceasta participă medici din specialitățile oncologie, radioterapie, radiologie și imagistică, ginecologie, chirurgie generală, etc.
Tratamentul va combina de obicei operația și chimioterapia sistemica. Durata și tipul tratamentului depinde de tipul histologic al tumorii, stadiul bolii, statusul de performanță al pacientei, vârstă, riscurile la care este supusă pacienta, etc.
Tratamentul cancerului ovarian urmează un plan de tratament standard. În afară de acesta, există și posibilitatea ca pacienta să participe la un studiu clinic, în care sunt propuse noi tratamente si strategii.
Tratamentul pentru boala incipientă, în stadiile FIGO I si IIA, are ca scop principal al tratamentului îndepărtarea chirurgicală a tumorii cât și a organelor la care s-a extins, daca este cazul, inclusiv ganglionii limfatici tumorali. In cazuri selecționate se recomandă chimioterapie adjuvantă (chimioterapie ce se administrează după intervenția chirurgicală), pentru a scădea riscul ca tumora să recidiveze.
Tratamentul pentru boală aflată în stadiul avansat, stadiile FIGO IIB până la IIIC.
În acest caz tumora s-a extins la țesuturile din afara pelvisului și/sau a metastazat. Având în vedere ca tumora s-a extins destul de mult, este dificil sau imposibil de să poată fi îndepărtată în totalitate prin intervenția chirurgicală. În acest caz se recomandă inițial chimioterapie neoadjuvantă pentru a reduce gradul de extensie tumorală, astfel încât intervenția chirurgicală sa permită îndepărtarea optimă a tumorii, deci o interventie radicală din punct de vedere oncologic.
Tratamentul pentru boala metastatică, stadiul FIGO IV
Aproximativ 15% din pacientele cu cancer ovarian sunt diagnosticate în stadiul de boală metastatică – stadiul IV. Tratamentul acestui stadiu depinde de boala reziduală după excizia masei tumorale primare și ulterior chimioterapie sistemică.
Rezecția chirurgicală a tumorii și a organelor afectate constituie primul pas, înainte de chimioterapia sistemică, sau în cazurile avansate, următoarea etapă după chimioterapia neoadjuvantă.
Intervenția chirurgicală pentru stabilirea diagnosticului de certitudine si stadializare a bolii constă într-o laparoscopie sau laparotomie exploratorie, efectuată sub anestezie generală, în care chirurgul evaluează gradul de extensie al bolii și va preleva țesut tumoral pentru examenul histopatologic. În funcție de stadiul bolii, medicul va urma protocolul standard de rezecție și biopsie.
În cazul în care stadializarea chirurgicală sugerează un cancer de ovar incipiente chirurgul va realiza histerectomie totală cu anexectomie bilaterală (îndepărtarea uterului, colului uterin și ambelor ovare și trompe), omentectomie infragastrică (șorțul de grăsime care acoperă intestinele în cavitatea abdominală) și va evalua spatiul retroperitoneal și paraaortic (în cazul în care pot exista ganglioni tumorali), va preleva biopsii de la nivelul peritoneului și va efectua lavaj peritoneal cu trimiterea unui eșantion pentru examen citologic ( spălarea cavității peritoneale cu ser fiziologic și examinarea acestuia pentru celule maligne).
La pacientele care își doresc o sarcină în viitor, se poate realiza o intervenție chirurgicală conservatoare prin care să se păstreze uterul și în unele cazuri unul din ovare dacă este sănătos, sau se recomandă prezervare de ovocite.
Operatia de debulking (citoreducție tumorală maximală)
Dacă în urma stadializării se constată boală avansată, intervenția chirurgicală inițială îți propune să înlăture în totalitate formațiunea tumorală, ganglionii limfatici tumorali, cât și nodulii de carcinomatoză peritoneală sau organele la care s-a extins tumora, realizându-se astfel o citoreducție maximală sau optimală – intervenție chirurgicală radicală din punct de vedere oncologic. Scopul acestei proceduri este să înlăture cât mai mult posibil din masa tumorii primare, fără a lăsa pe loc testul tumoral restant.
Aceasta presupune histerectomie totala cu anexectomie bilateralp, omentectomie, limfadenectomie, lavaj peritoneal, rezectia peritoneului afectat, cât și segmente de organe sau întregul organ afectat ( stomac, splină, ficat, pancreas, colon, intestin subțire, colecist, vezică urinară). Dacă citoreducția optimală nu este posibilă de primă intenșie, iar starea pacientei se stabilizează și se îmbunătățește sub chimioterapie, se ia în considerare chirurgia de debulking la interval – după trei cicluri de chimioterapie, se realizează intervenția chirurgicală radicală, urmată apoi de încă trei cicluri de chimioterapie. Acest plan terapeutic este indicat pacientelor care au o diseminare importantă a tumorii.
Riscurile și complicațiile intervenției chirurgicale
Sunt comune tuturor intervențiilor chirurgicale realizate sub anestezie generală. Sunt destul de rar întâlnite și pot fii reprezentate de: sângerare, tromboză venoasă profundă, probleme cardiace sau respiratorii, infecții, fistule, limforagie, acumulări limfatice, reacții altergice, etc. Acestea pot fi prevenite printr-o evaluare corectă și atentă înaintea intervenției chirurgicale.
Nu se folosește ca metodă de tratament în cancerul de ovar, deoarece tumorile ovariene nu răspund la aceasta. Totuși aceasta poate fi folosită ca tratament simptomatic, deci ca tratament paliativ.
Tratamentul standard pentru pacientele cu cancerul ovarian este alcătuit din derivați de platină, în special Carboplatin și Paclitaxel, ce se administreaza intravenos în șase cicluri, administrat de obcei după intervenția chirurgicală radicală.
La pacientele care au bială avansată se poate lua în considerare administrarea a trei cicluri de chimioterapie înaintea intervenției chirurgicale radicale, celelalte trei cicluri fiind administrate ulterior. La pacientele altergice sau care nu tolereaza Paclitaxelul, se poate folosi combinația Docetaxel și Carboplatin sau Doxorubicină lipozomală pegjilată și Carboplatin.
Chimioterapia intraperitoneală constă în administrarea directă intraperitoneală (în interior cavității peritoneale) a substanțelor chimioterapice și se recomandă în cazul pacientelor cu boală reziduală foarte limitată sau absentă după intervenția chirurgicală.
Monitorizarea în timpul tratamentului chimioterapic este realizată de medicul oncolog ci presupune examinare clinica completă, teste de sânge și dozarea markerilor tumorali, investigații imagistice pentru a evalua răspunsul la tratament al bolii.
In primii doi ani se recomandă reevaluare completă la fiecare 2-4 luni.
Pentru următorii 3 ani: reevaluare la fiecare 3-6 luni
După 5 ani: reevaluare anuală.
Pentru stadiile II, III si IV se ia în considerare:
Chimioterapia nu este lipsită de efecte secundare. Acestea depind de tipul substanțelor administrate, doză, iar persistența și tipul acestora este diferit pentru fiecare pacientă în parte.
Cele mai frecvente efecte secundare sunt: căderea părului, anemie, sângerare, infecții, oboseală, greață și vomă.
Alte efecte secundare sunt reprezentate de: amorțeală sau senzație de înțepături la nivelul degetelor, dureri musculare și articulare, reacții alergice cutanate, febră, frison, diaree, pierderea sau modificarea gustului, afle sau ulcerații bucale, alterearea funcției ficatului, hipotensiune arterială, durere abdominală, durere de cap, etc.
Femeile însărcinate diagnosticate cu cancer de ovar, care doresc să păstreze sarcina, nu pot efectua chimioterapie din cauza efectului citotoxic la nivelul fătului și nici nu pot alăpta, deoarece substanțele chimioterapice pot trece în laptele matern.
Bevacizumabul (Avastin) este un anticorp care se leagă de factorul de creștere endotelial vascular VGEF. În cancerul ovarian se produc cantități mari de VGEF, care determină formarea de noi vase de sânge în interiorul și în jurul tumorii. Acesta poate fi asociat ca tratament inițial pentru pacientele care se găsesc în stadiul III sau IV și prezintă tumori reziduale cu diametrul mai mare de 1 cm după operatia de debulking. Se recomandă administrarea acestuia împreună cu Paclitaxel si Carboplatin timp de un an de zile.
PARP inhibitorii(Olaparib și Niraparib) sunt folosiți ca terapie țintită în cancerele ovariene BRCA pozitive. Sunt folositi Olaparibul și Niraparibul.
Imunoterapia
Sistemul imunitar reprezintă apărarea naturală a organismului împotriva unei boli sau unei infecții. Imunoterapia îmbunătățește abilitatea organismului de a distruge celulele canceroase.
Pembrolizumabul si Dostarlimab-gxly sunt folosiți în tratamentul bolii avansate sau recurente.
Terapia hormonală
Estrogenul și progesteronul sunt hormoni secretați de ovare. În unele cazuri aceștia reprezintă cauza unor tumori ovariene. Există diverse tipuri de hormonoterapie folosită totusi în cancerul ovarian:
Rata de supraviețuire la distanță depinde de mai mulți factori de tipul histologic de cancer ovarian, gradul de extensie al bolii (boală incipientă vs. boală avansată), gradul de diferențiere tumorală. răspunsul la tratament, etc.
Se consideră că supraviețuirea la 1 an este de 78%. Mai mult de 60% dintre paciente supraviețuiesc la 3 ani după diagnostic, iar 50% dintre femeile cu cancer ovarian sunt în viată la 5 ani după stabilirea diagnosticului.
Complexitatea operației pentru cancer ovarian depinde foarte mult de gradul de proliferare al celulelor. Cu cât intervenția este mai complexă, cu atât procesul de recuperare este mai anevoios. Acesta depinde de mai mulți factori precum vârsta pacientei și existența altor patologii ce ar putea îngreuna recuperarea. Recuperarea după operația de cancer ovarian poate dura până la trei luni.
1. Huang J, Chan WC, Ngai CH, et al. Worldwide Burden, Risk Factors, and Temporal Trends of Ovarian Cancer: A Global Study. Cancers (Basel). 2022;14(9):1-12. doi:10.3390/cancers14092230
2. Ovarian Cancer Statistics – OCRA. Accessed June 11, 2023. https://ocrahope.org/get-the-facts/statistics/
3. Ramus SJ, Gayther SA. The Contribution of BRCA1 and BRCA2 to Ovarian Cancer. Published online 2009. doi:10.1016/j.molonc.2009.02.001
4. Adam MP, Mirzaa GM, Pagon RA. Associated Hereditary Breast and Ovarian Cancer. Published online 1998:1993-2023.
5. Leitzmann MF, Koebnick C, Danforth KN, et al. Body mass index and risk of ovarian cancer. Cancer. 2009;115(4):812-822. doi:10.1002/CNCR.24086
6. Olsen CM, Green AC, Whiteman DC, Sadeghi S, Kolahdooz F, Webb PM. Obesity and the risk of epithelial ovarian cancer: A systematic review and meta-analysis. Eur J Cancer. 2007;43(4):690-709. doi:10.1016/J.EJCA.2006.11.010
7. Hiscox S, Camacho-Arroyo I, Yang W-H, et al. Menopausal Hormone Replacement Therapy and the Risk of Ovarian Cancer: A Meta-Analysis. Front Endocrinol | www.frontiersin.org. 2019;10:801. doi:10.3389/fendo.2019.00801
8. Oral Contraceptives (Birth Control Pills) and Cancer Risk – NCI. Accessed June 11, 2023. https://www.cancer.gov/about-cancer/causes-prevention/risk/hormones/oral-contraceptives-fact-sheet
9. Preventing ovarian cancer: Should women consider removing fallopian tubes? – Harvard Health. Accessed June 11, 2023. https://www.health.harvard.edu/blog/preventing-ovarian-cancer-should-women-consider-removing-fallopian-tubes-202304212915
Centrul de oncologie ginecologică București este afiliat entității Bucharest Endometriosis Center și este înființat și coordonat de domnul doctor Gabriel Mitroi.
© 2023 Oncologie Ginecologică București. Realizat de Wiremedia – Agenție marketing digital