Lu - Vi: 9:00AM - 5:00PM
Sâ - Dum: Închis
Contact
contact@ginecologieoncologica.ro
Meniu
Meniu
Lu - Vi: 9:00AM - 5:00PM
Sâ - Dum: Închis
Contact
contact@ginecologieoncologica.ro
Cancerul de sân este o afecțiune caracterizată de creșterea anormală, multiplicarea și transformarea celulelor din sân într-o tumoră.
Statisticile relevă: cancerul de sân reprezintă cea mai frecventă cauză de deces provocat de cancer în rândul femeilor. Conform datelor, anual, aproximativ 2,3 milioane de noi cazuri sunt diagnosticate la nivel mondial. Aceasta înseamnă că aproximativ 11,7% din totalul cazurilor de cancer se referă la această afecțiune specifică. (GLOBOCAN -2020).
Deși afecțiunea apare mai frecvent la femeile aflate la menopauză, cu vârsta peste 50 de ani, este important de menționat că există și cazuri rare în care acest tip de cancer poate apărea la bărbați, reprezentând aproximativ 1% din totalul cazurilor de cancer de sân.
Sânul este o glandă mamară care se dezvoltă în regiunea toracică anterioară și se situează simetric pe partea superioară a peretelui toracic anterior. Este constituit din țesut glandular, țesut adipos, vase de sânge, nervi și structuri de suport, toate fiind învelite într-o cuticulă externă numită piele.
Structura internă a sânului este alcătuită din lobuli și ducte mamare. Lobulii sunt unități funcționale ale sânului și conțin alveole, care sunt responsabile de producerea laptelui în timpul alăptării. Aceste alveole sunt conectate prin intermediul ductelor mamare, care transportă laptele spre mamelon. În jurul ductelor mamare și a lobulilor se găsește țesutul conjunctiv, care oferă suport structural.
Sânii sunt vascularizați de numeroase vase de sânge și limfatice. Vasele de sânge furnizează oxigen și substanțe nutritive către țesuturile sânului, în timp ce vasele limfatice sunt responsabile pentru drenarea limfei. Există o rețea complexă limfatică care conectează sânii cu ganglionii limfatici axilari, situati în zona subrațului. Acești ganglioni sunt importanți în evaluarea și diagnosticul cancerului de sân, deoarece pot fi locul de răspândire a celulelor canceroase.
Sânii suferă modificări fiziologice în funcție de etapele vieții unei femei. În timpul pubertății, sub influența hormonilor, se dezvoltă și cresc în dimensiune. În timpul ciclului menstrual, sânii pot deveni sensibili și pot prezenta umflături temporare. În perioada de sarcină și alăptare, se pregătesc pentru producerea și eliberarea laptelui. Odată cu înaintarea în vârstă și la menopauză, sânii pot suferi modificări legate de îmbătrânire și scăderea nivelului de hormoni.Un înțeles detaliat al anatomiei sânului este esențial pentru medicii specializați în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor sânului, inclusiv a cancerului de sân. Cunoașterea structurii și organizării acestui organ ajută la interpretarea imaginilor medicale, planificarea intervențiilor chirurgicale.
Cancerul sân apare atunci când celule mamare cresc necontrolat, formând o masă de țesut.
Există diverse tipuri de cancer de sân, clasificate în funcție de caracterul invaziv sau neinvaziv al leziunilor:
Carcinomul ductal în situ (CDIS) este o leziune pre-malignă, întrucât nu a evoluat încă într-o formă invazivă de cancer de sân. În acest tip de cancer, celulele canceroase sunt localizate în ductele mamare, dar nu s-au răspândit în țesutul sănătos al sânului.
Cancerul de sân invaziv se referă la cancerul care s-a extins dincolo de ducte (cancer de sân ductal invaziv) sau de lobuli (cancer de sân lobular invaziv). Aceste tipuri de cancer pot fi ulterior clasificate în funcție de aspectul histologic al tumorii.
Subtipuri mai rare de cancer de sân invaziv includ tumorile tubulare, mucinoase, medulare și papilare, care prezintă caracteristici histologice specifice.
Această clasificare ajută la înțelegerea și categorisirea diferitelor tipuri de cancer de sân, bazate pe caracteristicile celulare și modul de răspândire în țesuturile sănătoase. Înțelegerea acestor diferențe este esențială pentru diagnosticul, tratamentul și prognosticul adecvat al pacientelor cu cancer de sân.
Cauzele exacte ale cancerului de sân nu sunt cunoscute, însă s-au identificat mai mulți factori de risc asociați apariției acestei boli. Este important de reținut că prezența unui factor de risc crește probabilitatea de apariție a cancerului, însă nu garantează cu certitudine dezvoltarea bolii. De asemenea, absența unui factor de risc nu asigură protecția împotriva bolii.
Printre cei mai importanți factori de risc se numără:
Apariția cancerului de sân implică o combinație de factori de risc, însă majoritatea acestora nu se aplică la toate femeile care dezvoltă această boală. Importanța istoricului familial este semnificativă în probabilitatea ca o femeie să fie diagnosticată cu cancer de sân. Femeile care au o rudă de gradul întâi (părinte, frate/soră sau copil) afectată de cancer de sân prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta boala în comparație cu cele fără un astfel de istoric familial. Riscul crește de trei ori în cazul în care acea rudă a fost diagnosticată cu cancer de sân înainte de instalarea menopauzei .
Mutația BRCA1 și BRCA2 este responsabilă pentru aproximativ 5% dintre cazurile de cancer de sân și până la 25% dintre cazurile de cancer de sân ereditar. Prezența unei mutații a BRCA1 conduce la un risc cuprins între 65% și 95% de a dezvolta acest tip de cancer la un moment dat în viață, iar peste 90% dintre cazurile de cancer de sân și ovarian ereditar sunt atribuite mutațiilor BRCA1 și BRCA2. Pe baza istoricului familial și a apartenenței etnice, medicul poate recomanda efectuarea unui test pentru detectarea mutațiilor BRCA1 și BRCA2.
Este important să menționăm că nu există o metodă 100% eficientă de prevenire a cancerului de sân, dar adoptarea unui stil de viață sănătos și efectuarea screening-urilor regulate pot contribui semnificativ la detectarea precoce și tratamentul timpuriu al bolii.
Stadiul 0
Stadiul I
Stadiul II
Stadiul III
Stadiul IV
Trebuie să rețineți că aceste manifestări nu sunt exclusiv specifice cancerului de sân și pot fi asociate și altor afecțiuni medicale. Anumite simptome pot indica prezența metastazelor, cum ar fi un nodul sau umflătura în zona axilară (subraț), stern sau claviculă, care pot semnala metastazele la nivelul ganglionilor limfatici. Durerea osoasă sau predispoziția la fracturi pot indica prezența metastazelor osoase, în timp ce metastazele pulmonare pot cauza simptome specifice infecțiilor pulmonare, cum ar fi tuse persistentă și dificultăți respiratorii.
De obicei, diagnosticul cancerului de sân se realizează prin intermediul unui proces de examinare clinică, investigații imagistice și biopsie.
Examinarea clinică constă în evaluarea sânilor și a ganglionilor limfatici de către medic. Aceasta implică întrebări despre istoricul familial în ceea ce privește cazurile de cancer de sân și despre menopauză. De asemenea, se poate recolta o probă de sânge pentru analize de rutină. În situația în care există suspiciuni de prezență a unei tumori la nivelul sânului, se poate programa o investigație imagistică.
Investigațiile imagistice utilizate în cazul suspiciunilor de cancer de sân includ mamografia, ecografia și/sau rezonanța magnetică (RMN). Mamografia reprezintă o radiografie cu doză mică de radiații care detectează cancerul de sân în stadiile incipiente. Fiecare sân este plasat între două plăci și supus unei radiografii pentru obținerea unei imagini clare. În cazul în care rezultatele mamografiei ridică îngrijorări, se pot efectua investigații suplimentare.
În cazul examinărilor pentru depistarea cancerului de sân, se utilizează o sondă ecografică pentru examinarea sânilor și a ganglionilor limfatici din regiunea axilară. Ecografia poate indica dacă un nodul este solid sau prezintă un chist umplut cu lichid.
Deși nu este o investigație uzuală, RMN-ul poate fi folosit în anumite situații, cum ar fi la pacienții cu istoric familial de cancer de sân, mutații BRCA, implanturi de sân, cancere lobulare, cazuri suspecte de tumori multiple sau în situația în care rezultatele altor tehnici imagistice nu sunt suficient de informative.
Înainte de planificarea tratamentului, atunci când se suspectează prezența cancerului de sân, se recoltează o mostră de țesut din tumoră pentru a fi analizată. Această procedură se numește biopsie și se efectuează cu ajutorul unui ac, de obicei ghidat de ecografie (sau uneori de mamografie sau RMN, în cazurile în care tumora nu este vizibilă prin ecografie). Biopsia furnizează informații importante medicilor în ceea ce privește tipul de cancer de sân. În același timp cu biopsia, se poate plasa un marker sau marcator în tumoră pentru a ajuta chirurgul să o îndepărteze complet în viitor.
Tratamentul se stabiește în funcție de stadiul în care este diagnosticat.
Chirurgia sânului presupune orice tip de intervenție la nivelul acestuia, pentru diagnosticare sau tratarea tumorilor de sân.
Lumpectomia este o procedură chirurgicală utilizată în tratamentul cancerului de sân, în special în stadiile timpurii ale bolii. Scopul principal al lumpectomiei este de a îndepărta tumora malignă, menținând în același timp cât mai mult țesut sănătos al sânului. Procedura este o alternativă la mastectomie, în care întregul sân este îndepărtat. Prin efectuarea unei lumpectomii, chirurgul îndepărtează tumora cancerului de sân și o margine de țesut sănătos în jurul acesteia, pentru a se asigura că tot țesutul malign este eliminat.
Această procedură este de obicei urmată de radioterapie, care ajută la distrugerea eventualelor celule canceroase rămase în sân. Lumpectomia și radioterapia, combinate, au demonstrat eficacitate în tratarea cancerului de sân în stadii incipiente, oferind rate bune de supraviețuire și menținând aspectul estetic al sânului.
În concluzie, lumpectomia reprezintă o intervenție chirurgicală conservatoare utilizată în tratamentul cancerului de sân, care are ca scop îndepărtarea tumorii maligne, menținând în același timp aspectul și funcționalitatea sânului în măsura posibilului.
Mastectomia este o procedură chirurgicală majoră în care se îndepărtează întregul sân afectat de cancer. Este adesea utilizată ca tratament principal în cancerul de sân în stadiile incipiente sau avansate, precum și în anumite cazuri preventive pentru reducerea riscului de dezvoltare a cancerului de sân la pacientele cu predispoziție genetică.
Există mai multe tipuri de mastectomie, incluzând:
1. Mastectomia totală sau simplă: în această procedură, se îndepărtează întregul sân afectat – țesutul mamar, glanda mamară, ductele mamare și țesutul adipos din jurul sânului.
2. Mastectomia radicală modificată: această intervenție chirurgicală implică îndepărtarea întregului sân, a ganglionilor limfatici axilari și a fasciei mușchiul pectoral mare. Este adesea utilizată în cazurile în care cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici axilari.
3. Mastectomia bilaterală: în acest caz, ambii sâni sunt îndepărtați. Este o opțiune considerată în cazurile de predispoziție genetică la dezvoltarea cancerului de sân sau atunci când există un risc mai mare de a dezvolta cancer la celălalt sân.
4. Mastectomia subcutanată: aceasta implică îndepărtarea întregului țesut mamar, dar se păstrează pielea care acoperă sânul. Este adesea urmată de reconstrucție imediată a sânului.
5. Mastectomia preventivă sau profilactică: această procedură este aleasă de către unele femei cu un risc foarte mare de a dezvolta cancer de sân, cum ar fi cele cu mutații genetice BRCA1 sau BRCA2. Se efectuează pentru a reduce riscul de dezvoltare a cancerului de sân în viitor.
Este important de menționat că mastectomia poate avea efecte fizice și emoționale semnificative asupra pacientelor. De aceea, sprijinul psihologic și consilierea sunt esențiale în timpul procesului de luare a deciziilor și în perioada de recuperare. Tipul de mastectomie ales depinde de stadiul bolii, caracteristicile individuale ale pacientului și opțiunile personale ale acestuia.
În plus, mastectomia poate fi însoțită de terapii adjuvante, cum ar fi chimioterapia, radioterapia sau terapia hormonală, în funcție de stadiul și caracteristicile specifice ale cancerului de sân. Aceste terapii sunt utilizate pentru a distruge celulele canceroase rămase și pentru a reduce riscul de recurență.
Limfadenectomia sau excizia ganglionilor limfatici, are o importanță semnificativă în chirurgia cancerului de sân. Ganglionii limfatici sunt mici structuri în formă de bob care fac parte din sistemul limfatic al organismului și sunt responsabili de filtrarea și drenarea limfei, precum și de protecția împotriva infecțiilor și a răspândirii celulelor canceroase.
În cancerul de sân, celulele canceroase pot migra din tumora primară în ganglionii limfatici axilari, care sunt cei mai apropiați de sân. Această răspândire se numește metastază limfatică și este un factor important în determinarea stadiului bolii și în planificarea tratamentului.
Limfadenectomia axilară este o procedură chirurgicală în care se îndepărtează ganglionii limfatici axilari afectați de cancerul de sân. Aceasta se face de obicei în timpul mastectomiei sau lumpectomiei și poate fi efectuată împreuna cu îndepărtarea tumorii primare.
Importanța limfadenectomiei constă în următoarele aspecte:
1. Diagnostic și stadializare: îndepărtarea ganglionilor limfatici axilari permite evaluarea extinderii cancerului în ganglioni și determinarea stadiului bolii. Aceasta este crucială pentru planificarea tratamentului ulterior, inclusiv a terapiei adjuvante, cum ar fi chimioterapia sau radioterapia.
2. Prognostic: prezența sau absența metastazelor în ganglionii limfatici axilari este un factor prognostic important în cancerul de sân. Pacientele cu metastaze limfatice prezintă un risc mai mare de recurență a bolii și de răspândire a celulelor canceroase la distanță.
3. Ghidarea tratamentului adjuvant: informațiile obținute prin examinarea ganglionilor limfatici ajută la determinarea necesității terapiei adjuvante. Tratamentul adjuvant este adaptat în funcție de prezența sau absența metastazelor în ganglionii limfatici.
4. Reducerea riscului de recurență: excizia ganglionilor limfatici afectați de cancerul de sân contribuie la reducerea riscului de răspândire locală și regională a bolii. Prin eliminarea metastazelor din ganglionii limfatici, se reduce șansa de recurență a cancerului de sân.
Este important de menționat că limfadenectomia poate fi asociată cu unele complicații și efecte secundare, cum ar fi umflarea brațului (limfedemul), senzația de amorțeală sau durere în zona axilară și restricționarea mobilității brațului. Totuși, aceste aspecte pot fi gestionate prin terapie. Totodată, s-a observat că o abordare mai selectivă a exciziei ganglionilor limfatici poate fi mai adecvată în anumite cazuri. De exemplu, tehnica de biopsie a ganglionilor limfatici santinelă poate fi utilizată pentru a identifica primul ganglion limfatic în care celulele canceroase se pot răspândi din tumora primară. Dacă ganglionul limfatic santinelă nu prezintă metastaze, este posibil să nu fie necesară excizia grupelor de ganglioni limfatici axilari.
Reconstrucția mamară reprezintă o intervenție chirurgicală complexă și importantă care are ca scop restabilirea formei și aspectului sânului la femeile care au suferit mastectomie sau au pierdut parțial sânul ca rezultat al unei intervenții chirurgicale conservatoare. Aceasta are un impact semnificativ asupra calității vieții pacientelor, contribuind la restabilirea încrederii în sine, a identității feminine și a funcției corporale.
Procesul de reconstrucție mamară implică o colaborare strânsă între pacientă și echipa multidisciplinară. Există mai multe opțiuni pentru reconstrucția mamară, care pot fi împărțite în două categorii principale: reconstrucția imediată și reconstrucția tardivă.
Intervenția se realizează în același timp cu mastectomia sau lumpectomia. Această abordare are avantajul că pacienta se trezește din intervenția chirurgicală cu un sân reconstruit și nu trebuie să treacă printr-o perioadă de acomodare cu un sân absent sau desfigurat. Reconstrucția imediată poate implica utilizarea de implanturi mamare sau transferul de țesut propriu (lambou DIEP/Latissimus dorsi) pentru a recrea forma sânului.
Reconstrucția tardivă se realizează după ce pacienta a avut timp să se recupereze și să decidă asupra opțiunilor de reconstrucție. Aceasta poate fi o alegere potrivită pentru pacientele care doresc să aștepte și să ia în considerare toate opțiunile disponibile. Reconstrucția tardivă poate implica, de asemenea, utilizarea de implanturi mamare sau transferul de țesut propriu.
Este important de menționat că reconstrucția mamară este o procedură complexă, care poate implica mai multe intervenții chirurgicale și o perioadă de recuperare. Riscurile și complicațiile asociate cu reconstrucția mamară pot include infecții, sângerare, durere, cicatrici și probleme legate de implanturi. Este esențial ca pacienta să aibă așteptări realiste și să fie complet informată despre toate aspectele procedurii înainte de a lua o decizie. Procesul de reconstrucție mamară este unul individualizat, adaptat la nevoile și dorințele fiecărei paciente.
Procedura poate aduce beneficii estetice, psihologice și funcționale semnificative, contribuind la îmbunătățirea calității vieții pacientelor.
Terapia cu radiații este un tip de tratament care utilizează radiații ionizante, având efecte nocive asupra materialului genetic al celulelor canceroase, ducând la moartea acestora. Radioterapia este de obicei administrată după intervenția chirurgicală conservatoare și poate fi considerată și după mastectomie. De asemenea, se poate utiliza radioterapia și la pacienții cu boală local avansată care nu au obținut rezultatele dorite în urma terapiei sistemice și poate fi luată în considerare și la anumiți pacienți cu boală metastatică, în scopul ameliorării simptomelor specifice tumorii primare sau metastazelor la distanță și pentru îmbunătățirea calității vieții. De regulă, radioterapia după intervenția chirurgicală conservatoare constă în radioterapia mamară completă (WBRT, conform termenului în limba engleză). La pacienții cu risc de recurență care au fost deja supuși WBRT, se poate efectua o consolidare cu radioterapie, adică o doză suplimentară, mai mică, de iradiere focalizată exact în zona de unde a fost îndepărtată tumora.
Terapiile endocrine reprezintă un aspect central în gestionarea cancerului de sân cu status receptor de estrogen (RE) pozitiv, având drept obiectiv reducerea efectelor hormonului estrogen. Această abordare terapeutică reprezintă metoda cea mai importantă de tratament sistemic pentru tumori RE pozitive, cunoscute și sub denumirea de tumori dependente de hormoni. În practică, există o varietate de opțiuni de terapie endocrină, care pot fi administrate pe cale orală sau sub formă de injecții. Printre acestea se numără:
Imunoterapia reprezintă o abordare terapeutică inovatoare în tratarea cancerului de sân. Aceasta se bazează pe stimularea sistemului imunitar al pacientului pentru a recunoaște și a combate celulele canceroase. Prin utilizarea imunoterapiei, se urmărește îmbunătățirea răspunsului imun al organismului în lupta împotriva cancerului de sân.
Unul dintre mecanismele principale utilizate în imunoterapie este blocarea punctelor de control imun, cunoscute și sub denumirea de inhibitoare ale punctelor de control imun. Aceste medicamente acționează prin blocarea moleculelor de pe suprafața celulelor canceroase care inhibă activitatea sistemului imunitar. Astfel, se permite sistemului imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase mai eficient.
Imunoterapia în cancerul de sân reprezintă o nouă frontieră în tratamentul acestei afecțiuni. Cu toate acestea, este important de menționat că nu toți pacienții vor beneficia de imunoterapie și că rezultatele pot varia în funcție de caracteristicile individuale ale tumorii și ale sistemului imunitar al pacientului. De aceea, selecția corectă a pacienților și identificarea markerilor imunologici relevanți reprezintă aspecte de cercetare și dezvoltare continuă în acest domeniu.
Pe lângă potențialul său terapeutic, imunoterapia în cancerul de sân prezintă și unele efecte secundare specifice. Deși acestea pot varia de la pacient la pacient, efectele secundare comune includ oboseală, reacții cutanate, tulburări digestive și tulburări endocrine. Monitorizarea atentă a pacienților și managementul corespunzător al efectelor secundare sunt esențiale pentru a asigura tolerabilitatea și siguranța tratamentului.
Terapiile ţintite reprezintă o abordare inovatoare și promițătoare în tratamentul cancerului de sân, oferind opțiuni terapeutice personalizate și îmbunătățind eficacitatea tratamentului. Aceste terapii sunt adesea utilizate în combinație cu alte modalități de tratament, precum chimioterapia sau terapia endocrină, pentru a obține rezultate terapeutice optime.
Evoluția cancerului de sân poate varia în funcție de mai mulți factori și este diferită de la un individ la altul. Nu există un interval de timp precis în care cancerul de sân evoluează în toate cazurile. Cancerul de sân poate avea o evoluție lentă în unele cazuri, în timp ce în altele poate progresa rapid. Factori care pot influența evoluția includ tipul de cancer de sân, stadiul la momentul diagnosticului, gradul de agresivitate al tumorii, prezența unor mutații genetice specifice (cum ar fi mutațiile BRCA), răspunsul la tratament și statusul general de sănătate al pacientului.
În general, cancerul de sân tratat cât mai devreme posibil, poate încetini sau opri evoluția bolii. Este important ca femeile să efectueze controale regulate și să fie atente la semnele și simptomele care pot indica prezența cancerului de sân, cum ar fi noduli mamari, modificări ale formei sau dimensiunii sânului, modificări ale pielii sau secreții anormale la nivelul acestuia.
Diagnosticarea precoce și tratamentul prompt pot contribui la îmbunătățirea prognosticului și la reducerea riscului de evoluție a cancerului de sân în stadii avansate sau metastatice.
Rata de supraviețuire în cazul cancerului de sân variază în funcție de mai mulți factori, cum ar fi stadiul la momentul diagnosticului, gradul de agresivitate al tumorii, răspunsul la tratament și caracteristicile individuale ale pacientului. Este important de menționat că rata de supraviețuire se referă la procentul de persoane care trăiesc o anumită perioadă de timp după diagnosticul cancerului de sân.
Conform statisticilor generale, rata de supraviețuire pe termen lung pentru cancerul de sân a cunoscut o îmbunătățire semnificativă în ultimele decenii, datorită progreselor în diagnostic și tratament. Cu toate acestea, este esențial să înțelegem că fiecare caz este unic și nu există o estimare exactă pentru fiecare individ în parte.
De obicei, rata de supraviețuire se exprimă în termen de procent pentru anumite perioade de timp, cum ar fi rata de supraviețuire la 5 ani sau rata de supraviețuire la 10 ani. Aceste rate pot varia în funcție de stadiul cancerului de sân și de alte factori. De exemplu, în cazul cancerului de sân în stadiu incipient (stadiile I și II), rata de supraviețuire la 5 ani poate depăși 90%. În cazul cancerului de sân în stadii avansate (stadiile III și IV), rata de supraviețuire la 5 ani poate fi mai scăzută, însă tratamentele și terapiile actuale pot contribui la îmbunătățirea prognosticului.
În general, tratamentul cancerului de sân implică o abordare multidisciplinară, care poate include diferite modalități terapeutice, cum ar fi chirurgia, radioterapia, chimioterapia, terapia hormonală, terapia țintită și imunoterapia. Chirurgia este adesea parte integrată a tratamentului cancerului de sân și poate fi utilizată pentru a îndepărta tumora și, în unele cazuri, ganglionii limfatici afectați.
Cu toate acestea, în anumite situații, există cazuri rare în care cancerul de sân poate fi tratat fără intervenție chirurgicală. Aceste situații pot include:
1. Terapia sistemică neoadjuvantă: în cazul tumorilor mari sau avansate, se poate administra terapie sistemică (chimioterapie, terapie hormonală, terapie țintită sau imunoterapie) înainte de intervenția chirurgicală. Scopul este de a reduce dimensiunea tumorii pentru a facilita îndepărtarea chirurgicală ulterioară.
2. Terapia sistemică exclusivă: în unele cazuri selecționate, cum ar fi pacienții vârstnici sau pacienții cu sănătate fragilă, se poate opta pentru un tratament sistemic exclusiv, fără intervenție chirurgicală. Aceasta poate implica terapie hormonală sau alte modalități terapeutice în funcție de caracteristicile tumorii și stadiul bolii.
Este important de menționat că decizia de a trata sau nu cancerul de sân fără intervenție chirurgicală trebuie luată în urma unei evaluări amănunțite de către echipa medicală, care va analiza toate aspectele individuale ale pacientului și caracteristicile tumorii. Chirurgia rămâne adesea un tratament eficient și standard în majoritatea cazurilor de cancer de sân, deoarece îndepărtarea tumorii și a ganglionilor limfatici afectați pot contribui semnificativ la controlul bolii și la reducerea riscului de recidivă.
Timpul de vindecare după o operație la sân poate varia în funcție de tipul de intervenție chirurgicală efectuată și de caracteristicile individuale ale pacientului. În general, procesul de vindecare poate dura câteva săptămâni până la câteva luni.Iată câteva aspecte importante de luat în considerare în timpul procesului de vindecare după o operație la sân:
Rănile rezultate în urma intervenției chirurgicale vor începe să se vindece treptat. Este important să se urmeze instrucțiunile medicului cu privire la îngrijirea și curățarea rănilor pentru a preveni infecțiile și pentru a asigura o vindecare adecvată.
În primele săptămâni după operație, pacientul poate resimți o limitare a mobilității și a activităților zilnice obișnuite. Treptat, pe măsură ce rănile se vindecă și durerea se atenuează, se va putea reveni la o gamă mai largă de mișcare și activități.
Durata de timp necesară pentru a reveni la activitățile normale, cum ar fi muncă, exerciții fizice intense sau activități sportive, poate varia în funcție de tipul de intervenție chirurgicală și de recomandările medicului. Este important să se respecte instrucțiunile medicale cu privire la reluarea graduală a activităților.
Decizia privind momentul administrării radioterapiei după operația la sân depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul de cancer de sân, stadiul bolii, rezultatele examinărilor postoperatorii și planul de tratament individualizat stabilit de echipa medicală.
În general, radioterapia după operația la sân poate fi administrată în următoarele situații:
1. După chirurgia conservatoare (lumpectomie): dacă pacienta a suferit o lumpectomie, adică a avut o intervenție chirurgicală în care a fost îndepărtată doar tumora și s-a menținut sânul, radioterapia este adesea recomandată pentru a reduce riscul de recurență locală. De obicei, radioterapia începe la câteva săptămâni sau luni după operație, după ce rănile s-au vindecat.
2. După mastectomie: în cazul mastectomiei, când sânul este complet îndepărtat, radioterapia poate fi recomandată în anumite situații, cum ar fi riscul crescut de recurență locală sau prezența unor factori prognostici defavorabili. Momentul administrării radioterapiei după mastectomie poate varia, iar acest aspect va fi discutat în detaliu cu medicul radioterapeut.
Numărul de ședințe de radioterapie în cancerul de sân poate varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi stadiul cancerului, tipul de intervenție chirurgicală efectuată și planul de tratament individualizat. De regulă, radioterapia în cancerul de sân implică administrarea unor ședințe zilnice, de luni până vineri, pe o perioadă de câteva săptămâni.
Durata totală a tratamentului cu radioterapie poate varia între 3 și 6 săptămâni, în funcție de caz. Cu toate acestea, este important de menționat că aceste cifre sunt orientative și pot varia în funcție de planul de tratament individualizat. Echipa medicală, care include medicul oncolog, medicul radioterapeut și chirurgul, va stabili durata exactă a radioterapiei, în funcție de evaluarea specifică a cazului și de nevoile individuale ale pacientului.
După încheierea tratamentului de radioterapie în cazul cancerului de sân, urmează perioada de monitorizare și îngrijire post-tratament. Această etapă are drept scop evaluarea și gestionarea potențialelor efecte secundare ale radioterapiei, monitorizarea rezultatelor tratamentului și susținerea pacientului în procesul de recuperare.
Iată câteva aspecte importante care pot urma după radioterapie:
1. Evaluarea și gestionarea efectelor secundare: medicul radioterapeut va monitoriza îndeaproape pacientul pentru a detecta și gestiona eventualele efecte secundare ale radioterapiei, cum ar fi oboseala, iritația pielii, modificări ale aspectului sânului sau senzație de arsură.
2. Consultații de urgență și de follow-up: pacientul va avea programate consultații de follow-up regulate cu medicul oncolog, radioterapeut și/sau chirurgul oncolog pentru a monitoriza evoluția și pentru a discuta rezultatele tratamentului.
3. Terapii adjuvante: în unele cazuri, după radioterapie se poate recomanda administrarea de terapii adjuvante, cum ar fi terapia hormonală sau chimioterapia, în funcție de particularitățile tumorii și planul de tratament individualizat.
4. Suport psihologic și recuperare: După tratamentul cu radioterapie, pacientul poate avea nevoie de sprijin emoțional și psihologic.
Centrul de oncologie ginecologică București este afiliat entității Bucharest Endometriosis Center și este înființat și coordonat de domnul doctor Gabriel Mitroi.
© 2023 Oncologie Ginecologică București. Realizat de Wiremedia – Agenție marketing digital